De la „ju”- suplu şi „jutsu”- artă, a rezultat Ju-jitsu – „arta supleţii”. Denumirea arhaică este „ju-jutsu”, însă, în mod curent, este acceptată denumirea formulată de noi.

Ca artă de sine stătătoare, destul de amplă şi complexă, ju-jitsu este considerat izvorul artelor marţiale japoneze întrucât, o multitudine de stiluri marţiale au rezultat din această (stră)veche formă de luptă. Probabil, cele mai reprezentative sunt Judo şi Aikido.

Aparent (foarte) complex şi „întortocheat”, ju-jitsu este arta marţială a celui care simte şi gândeşte. Nu poţi practica ju-jitsu dacă nu ai imaginaţie şi spontaneitate. Dincolo de efectele tehnicilor specifice - devastatoare uneori, ju-jitsu este o metodă excelentă de a crea acea uniune perfectă dintre fizic şi spirit.

De acceea, japonezii spun că „ju-jitsu este o cale – michi – de parcurs aici, jos, pe pământ, pentru a ajunge la iluminare”.

Iată de ce, în forma în care îl practicăm noi, ju-jitsu este plăcut, accesibil şi eficient tuturor categoriilor de vârstă. Dincolo de eficacitatea demonstrată în situaţii de autoapărare, ju-jitsu practicat în cadrul clubului nostru are rezultate deosebite în sfera competiţională şi în reprezentarea tradiţională în diverse programe demonstrative.

La nivel naţional şi internaţional, ju-jitsu are un număr impresionant de adepţi, atât la vârste mici cât şi în rândul adulţilor. Virtuţiile sale sunt date de:

• complexitate tehnică: practic, nu există o posibilă situaţie de agresivitate care să nu poată fi soluţionată printr-o tehnică de ju-jitsu, indiferent că este vorba de o tehnică de lovire, de proiectare, articulară etc.
'
• Accesibilitate: respectând principiile didactice ale învăţării („de la simplu la complex, de la uşor la greu, de la cunoscut la necunoscut”) ju-jitsu sub formă esenţială este uşor asimilat, iar practicarea lui sincereă dezvoltă... dependenţă;
• Impresie artistică remarcabilă: executarea economică a tehnicilor, atât în ceea ce priveşte latura competiţională cât şi cea a autoapărării, lasă se se vadă acele mişcări circulare, armonioase, îmbinând utilul cu plăcutul;
• Compatibilitate perfectă psiho-fizică: pentru a executa eficient o tehnică de ju-jitsu trebuie „să o trăieşti”, altfel aceasta nu este decât un banal exerciţiu fizic. Această „trăire” armonizează psihicul cu fizicul, făcându-le să vibre la unison;
• Compatibilitate cu diferite preocupări cotidiene: deprinderile motrice dezvoltate pe parcursul antrenamentelor specifice, crează posibilitatea unui transfer pozitiv spre diverse activităţi cotidiene;
• Educarea unor valori specific umane cum ar fi: toleranţa, altruismul, spiritul de echipă sau de sacrificiu etc, ca efect direct al efectului tehnicilor asupra propriului corp. Simţind efectul unei tehnici articulare asupra propriului corp, înveţi să preţuieşti mai mult „viaţa” şi virtuţile ei etc.